Vorbeşte cerşetorul (Ce mi-a spus Luna)
Vino, gustă din pâinea trândăviei,
Aşează-te lângă izvorul cu unde cristaline:
Câteva flori vor fi străjerii tăi,
Câteva păsări vor cânta pentru tine.
Vino, mănâncă pâinea de care nimeni
n-a mai avut parte de ani mulţi, cincizeci:
Oamenii se grăbesc, n-au niciun dor
Şi n-au nici lacrimi pe obraji, ochii lor sunt reci:
Ei se grăbesc, aşa că n-au nicio iubire:
Nu pot blestema, nici râde stând la lafuri –
Le mor inimile de când sunt tineri
Făr-a avea morminte sau epitafuri.
Pâinea mea i-ar scuti de multe griji,
N-ar mai trebui-n ore timpul să exprime–
Pleoapele le-ar fi zbor somnoros de fluturi,
Iar fanteziile pline de melodii şi rime:
Fiecare suflet e-un trandafir misterios
Sau un pom emanând arome de şerbet.
Vino, gustă din pâinea trândăviei
Mi-a spus Luna, toată numai zâmbet.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Vachel Lindsay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.