se spetea să ajungă în iad
scrâșnea a disperare după ruleta rusească
testa o fascinație pentru ultima modă a rizibilului
uneori se mințea cu o retorică veche și galbenă
și îndrăznea să plece în căutarea nicăieriului măreț
câte victorii în gura fierbinte a cănii cu ceai
câte cioburi de zahăr pe urma de ruj
peste toate trona miracolul laurilor
din tufa de pe covor
febrilele falii dintre rău și mai rău
îi umeziseră ochii
și regreta
nu stătea nimeni în dreapta
în stânga un pustnic cu confetii colorate
își trata singurătatea cu sateliții lui Musk
și cu prima păpușă
se spetea să ajungă în iad
îngerul neprietenos îi spunea că a ajuns
de mult
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu