Pașii bat în ritmul gongului
a grabă și a bucurie
a dragoste și a putere
în locul de la marginea Europei...
Este dimineața orașului cel mai viu.
Un colos din cupole și sticlă
animat de un ideal al viitorului
își deschide hublourile azurii
în ritmul alert al nerăbdării.
Nervuri de metal și beton
străbat imperiul unei nave
ancorate în respirația mării - Oceanografic.
Promite întâmplările neîntâmplate
din burta balenei albastre
banchetul unui periplu prin lume
cu Linia maritimă a spectacolului.
Devin copil și dragon
sirenă și zeu încoronat al călătoriei
în nicăieriul visat pretutindeni
cu toate pânzele în vânt.
Jocul de-a marea mă uită
dar mă strigă taifasul
cu liniștea catedralei...
Veche și însorită
emană o căldură împietrită și ospitalieră
o nostalgie a irepetabilului
strânsă din plânsul prelins al Turiei.
Un gângurit de porumbel o însuflețește
o ridică la cer
iar eu simt că exist
printr-un sentiment al durabilului
din orice clipă
nerăbdător-trecătoare.
E îndumnezeirea ce dă ritmul gongului meu...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.