Valentin şi Valentina
Au ieşit, uşor, din ghete,
Şi rămaşi doar în şosete
Au stins fericiţi lumina.
Valentin o strânse-n braţe,
De mai să o frângă-n două,
Socotind că pân’ la nouă
Pentru sine o s-o înhaţe.
Valentina, ca o floare,
Se gândi că-n astă seară
Iubi ar putea s-o ceară,
Ca s-o pună „la păstrare”.
Însă până să înceapă
Amândoi, serios, o treabă,
A crăpat în baie-o țeavă,
De s-a dus totul pe apă...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu