Două diamante și-un rubin
Sclipesc pe mâna ei atât de dragă
El le privește azi cu ochi străin
Cu toate că le-admiră o lume-ntreagă.
Două diamante și-un rubin
Tăiate cu migală, încetinel
Și șlefuite-apoi câte puțin
Ca să stea bine pe un mic inel.
Două diamante și-un rubin
Ca ochii ei şi gura-i roşu-aprins
Ce parcă plâng și scot câte-un suspin
Dup-o iubire ce cândva s-a stins.
Două diamante și-un rubin
Acum valoarea lor mai mare este,
Fiindcă în peisajul citadin
Nu doar sclipesc, ci au și o poveste.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.