Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCLXXXV

E zi de toamnă, chiar frumoasă,
Iar via trebuie culeasă.
Mi-e dor de tine dar, mă duc,
Cu drag de treabă să m-apuc.

E vremea ca natura să învie!
Să învie pomii, și inima să fie
O primăvară, și mă rog să vie
Prin grădini și suflet, bucurie.

Nu te mai vreau ,ca în trecut
Caricatura mea de lut
Mi-ai fost atâția ani suport
În care moartea făcea sport.

Iubește-mă cum știi tu:
cu ale tale cuvinte reci și tăioase,
metempsihozele-ți religioase,
săruturi mii și nemiloase.

Un copil trezește zorii
un copil adoarme luna
ziua-mi iese prin toți porii
veacu-și acordează struna

*dedicată C. A.*

sparg cu inima lacătul copilăriei
nu știu de-ai simțit

CĂLĂTOR

de Marian Florentin Ursu

Două diamante și-un rubin
Sclipesc pe mâna ei atât de dragă
El le privește azi cu ochi străin
Cu toate că le-admiră o lume-ntreagă.

Seninu-ți din ochi mi-i puterea
Să-ndur izbucnirea de zori,
Când visele nopții-și pierd mierea
Și-n gene-mi pui lan de cicori.

Amestec de speranță și furie
Natura prea devreme vrea să- învie!
Acum sunt nori și frig și-încrâncenare,
Acum e cald, pe cer e mândrul soare...

Îmi ești depărtare și scrum
și apropierea ce doare
În timpul ce doarme in jur
îmi ești doar un gând și o mare.