La simfonia frunzelor căzute,
Plâng arămiu copacii peste noi
Și suflă vântul în corzi de alăute,
Concertul unui anotimp trăit în doi.
Cântă-n al toamnei ultim ceas,
Iar noi, să-i întregim decorul
Și să-i dansăm de bun rămas,
Pentru că o să-i ducem dorul.
Haide, iubito, în pași de dans,
Doar tu și toamna sunteți mai presus!
Să trăim nostalgia ultimului vals,
Și să mă las de dansul tău sedus.
Valsează-mi, iubito, grațios
Pe aleea cu frunze și brumă
Și ascultă ce cântec duios
Ne cântă lăutarul din strună.
Iar când o fi a valsului sfârșire,
Să-mi faci o piruetă, doamnă!
Vreau să-mi rămână amintire,
Până la următoarea toamnă.
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.