Vântule, nebunule,
Unde fugi așa grăbit
Străbătând întreg Pământul
Din apus la răsărit?
Cine te-a înfuriat
Și mi te-a umplut de jale
Ca să te răzbuni amarnic
Pe tot ce îți iese-n cale?
Și ce ai de câștigat,
O să fii mai fericit
Dacă faci prăpăd în jur,
Dacă ne-ai năpăstuit?
Pleacă, vântule, de-aici
Uite, norii se destramă!
Eu i-am zis, dar el fudul,
Nici nu m-a băgat în seamă.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.