Ieri pământul era verde,
Azi pământul e-nălbit,
Și prin negura se pierde
Soarele îngălbinit.
Ieri căldură, azi zăpadă,
Și din codrii pudruiți
Ies în grabă, după pradă,
Uli și urșii flămânziți.
Ieri voioasă ciocârlie
Zbura-n soare ciripind;
Azi pe veșteda câmpie
S-aud corbii croncănind.
Ieri natura-n tinerețe
Era dulce la privit ;
Azi urâta bătrânețe
Peste frunte-i s-a lățit !
Ce durere vie ,cruntă ,
A șters mândrele-i culori
S-a făcut a fi căruntă
Din amurgul până-n zori ?
O , natură ! ca și tine
Omul verde și-nflorit
Într-o clipă , vai ! devine
O ruină de jelit ,
Și el nici că mai zărește
După timpul de ninsori
Primăvară ce zâmbește
Între soare și-ntre flori !
vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.