În Asia văzut-am pe-o apă curgătoare
O lebădă frumoasă plutind, albind la soare,
Cu -aripile umflate de-un vânt racortiro,
Ca pânzele rotunde ale-unui vas ușor.
Părea chiar o amforă scăpătată 'n apă vie
De Hebe, care vărsa în ceruri ambrosie,
Și gâtu-i ca o toartă de-argint se rotunzea,
Când lebăda la umbră pe piept se netezea.
Ea se știa pe sine divină și frumoasă
De când s' ascunse Joe în forma-i grațioasă,
Și lina-i lunecare cu nobile mișcări
Reamintea de timpii anticelor crezări.
Dar culmea 'mpodobirii și splendida-i coronă
Erau cinci pui ca dânsa, născuți în caldă zonă,
Părând firește-care un alb mărgăritar
Din salba Afroditei căzut ca un scump dar.
Principesa, când ferice te-am întâlnit în lume
Cu-a tale copilițe, minuni cu dulce nume,
Gândirea mea zburat-a în țară de magii,
În Asia, cuib verde de lebede-argintii.
S' am zis: între poeții ce gloria vânează
Și imnuri numeroase pe liră intonează,
Și tu al poeziei porți falnic diademă,
Tu ce-ai făcut în lume un mult frumos poem:
Poem în cinci tablouri, maestru 'mpodobite,
Cu ochi divini, cu graiuri cerești și mult iubite,
Cu toată fermecarea înaltei poezii,
Ce morților dă viață și suflet celor vii.
vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.