Copiliță albă! este 'n lume-o țară
Dulce și frumoasă ca o primăvară.
Acolo sunt păsări, acolo sunt flori
Și copii ca tine dulci, mângâietori.
Dar acuma floarea zace la pământ!
Pasărea zburat-a ș' a pierit în vânt.
Și văzduhul geme de un lung suspin,
Și copilul plânge pe al mamei sân.
Căci un dușman aprig, o cumplită fiară
A trecut hotarul ș' a intrat în țară!...
Tu, copilă albă, suflet îngeresc!
Pentru noi te roagă Domnului ceresc.
Și sărmana țară de-a fi iar ferice,
Inimile noastre pentru tine-or zice:
"Pe-ale vieții unde să plutești ușor
Ca o floare vie pe un lin izvor.
Steaua fericirii pe-a ta frunte albă
Să reverse raze împletite 'n salbă!"
vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri