Iubirea e o lumină din cer pe suflete prelinsă;
Cel cea simţit-o o dată, rămâne pe pânza ei cuprinsă;
Copilă adorată, te lasă a fi ademenită,
Lumina e atât de albă, încât şi-o inimă cernită
Ar reînvia în clipa asta, spre a mări Dumnezeirea!
De ce nu vrei să mă-nţelegi, cât de sublimă e iubirea?
Un Vis al tinereţei, uşor c-aripa de cocoară,
Urcă infinitul şi tot pare că nu zboară,
Un zeu în faţa cărui regii, umiliţi, s-au ploconit,
Căci săgeata de iubire te-a învins, când te-a lovit;
Poate vrei să mă sfidezi cu privirea ta isteaţă?
Eşti copilă, căci iubirea de-ai simţit-o, îţi dă viaţă.
vezi mai multe poezii de: Vasile Conta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.