Snop după snop îl macină-n măsele
Şi tot nu se mai satură,
Sar boabele de grâu ca niște șrapnele,
În gușa ei de codobatură.
Cad spicele, ca plopii sub secure cad
Şi holda se preface-n scrum,
Batoza, printre stoguri, îşi croiește vad
Şi-n calea ei mă simt un spic neputincios şi eu acum.
Când mă va prinde-n fălcile-i de fier,
Care tună şi trăzneşte?
Mă uit în jur şi mă-ngrozesc cum pier
Snopii de grâu, ca feți frumoșii din poveste.
În urma ei rămâne pleava şi cotorii,
Doar miriștea strivită sub şenile,
În bătătură mamele își jeluiesc feciorii
Şi nimeni nu mai știe de mai are zile.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.