Nu mai avem hodină şi nici leac,
De când e hatul la Feleac
Şi-ntruna clocotim şi blestemăm
De-atâta venin ce-n noi îl adunăm;
Suntem numai dinamită și ură,
Căde-le-ar dinții din gură,
Celor ce-au tras cu plaivasul,
Fără să le plesnească obrazul,
Granița prin vatră de țară,
Sămânță de sămânța lor să piară.
Tuna-u-ar dracu-n ei să tunie,
Ciot de salcă să rămâie,
Pământul să nu-i primească,
Pe picioare putrezească,
Să se umfle-n gura lor,
Gura dictatorilor,
Limba cât un brusture,
Bubele să-i usture,
Viermii-n ei să bujgăie,
Nimeni să nu-i sufere,
Ochii-n barbă să se scurgă,
Șterge-i-ar cu mâna ciungă;
Să rămână țepene,
Dracul să mi-i pieptene,
Fălcile din gura lor,
Pasca lor de dictatori!
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.