Cred în oameni mai mult decât în Dumnezeu,
Cred în dreptatea neamului meu,
Căruia îi sunt mai credincios ca un câine,
Cred în omenie şi în bucuria zilei de mâine.
Cred în dreptul meu pe care am învățat cum să-l cer,
Şi că nici un plop nu crește cu fruntea până-n cer,
Drept moștenit de la cei osândiți să piară
Pe roată, ticăriți în fiară.
Cred în dreptatea care va să vie,
În durere ca şi-n bucurie.
Cred în voi aceia care mă ascultați
De-atâtea lacrime împovărați...
Și mai cred, în duhul lui Horia, în visul lui Iancu
În răzvrătirea voastră, ce fierbe ca mustul-acu,
In poruncile tribunilor care se zbat
In sângele nostru, de-atâtea suferințe, tulburat.
Cred în viitorul care va să vie,
În mâini cu o nouă şi neprihănită păscălie,
Care să zdrobească pecețile false, şi să
Ne arate calea cea mai firească spre casă,
Spre Năsăud, Crișana, Maramú,
Unde mai plânge doina lui Lucaciu şi amú;
Spre Inău, de unde să privim peste țara noastră toată,
În care cred chiar de mi-ar frânge mădularele pe roată.
Cred în dreptate, dar mai cu seamă în oameni, mai mult decât în Dumnezeu,
Cred în voi cei pribegi şi în izbânda poporului meu!
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.