Istoricii au consemnat că Iancu a murit,
La Baia de Criș, într-o noapte cu cerul spuzit.
Iată o minciună sfruntată
De scribi inventată.
Veniți cu mine pe Arieș în sus, pe jos, mocănește
Şi-o să vă convingeți că Iancu trăiește.
În fiecare moț, miner sau ciubărar
Îl întâlnim la bucurie păcurar.
Fluera sa mai cântă şi ne mișcă,
Ca pe strămoși cântecul din trișcă.
Iar în lumina soarelui care plouă în țîraie,
E Iancu îmbrăcat în alte straie.
Chipul său în bronz întrupat,
De mândrie-i azi împurpurat.
Privește lacom şi uimit,
Că tot ce a visat cândva, nu s-a împlinit.
Dar ochii lui râd în fiecare stea
Şi inima speranței bate încă în inima mea.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră