În zorii-abia mijiți din mina ta sau de alt undeva
S-a-mburdat în ziuă, pe dungă ori pe brânci, o stea.
In ochii tăi, snopi de lumină, hodinitul cer
Şi-a aprins stelele heraldic făclier.
Viperele trezite din somnul pădureț
Cu cearcănul nopții pecet pândesc vânat de preț.
Pârâul inimii svâcneşte sub lama custurii,
De aceea ți s-a ogoit cuibar în palma gurii.
Dacă ai vrea al cuminecăturii dar,
Am putea sloveni dragostea noastră în abecedar
Şi-ar putea şi mâna, poetului mire, s-o scrie,
Altfel adjectivele să le-nflorească nu poate sau nu știe.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră