Suie din taine şi tenebre gloata,
Spre cer se suie, cântând, din stea în stea,
În orice anotimp de veacuri era gata,
Stăpână pe destinul ei să stea.
Acum credința s-a mutat în flori
Şi vrerea gloatei cum s-a smuls din cuie
Şi-a aprins văpaia, ca de-atâtea ori,
Şi-o văd aievea cum pe tron se suie.
Cad regii, ca pozdării cad
Şi ard hlamidele pe ei, de nu-şi mai găsesc leacul,
In baia răzmerițelor mă scald
Şi chiuind, ca la nuntă, vom trece iar Feleacul.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.