M-am născut sub tâmpla Detunatei,
S-ador cavalul molcom cu glasu-i visător,
Piculina, din care sar învâlvorate, acutele scântei
Şi fluera lui Iancu, de când era păstor.
Îmi plac violele cu timbrul lor elegiac
Şi țitera şi harpa, şi-ntotdeauna sper
S-aud cântând din trișcă un tarabostes dac,
Când plin mă simt de cântec, ca un ocean de cer.
Dar îmi plac şi răzmerițele din trâmbiț,
Şi ciocârliile svâcnind din clarinete,
Şi țipătul de-alamă, drept ca niște suliți,
Şi flautul de aur când face piruiete.
Eu m-am născut să cânt din zori
Lumina din viori, cu cetinile-n cor,
Că cei ce cântă sunt nemuritori
Şi nici un vis nu moare-n preajma lor.
Azi cântecul ni-i azimă şi cer,
Pe șantierele inimii e-un stol de simfonii,
Sunt numai humă galbenă şi fier
Şi-n fiecare moleculă un stup de melodii.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.