Omu' mi-a urlat la țară
S-aducă pruncilor mălai,
Eu motroșesc din zi în sară
În casă, la poiată şi pe-afară;
Mi-e firea aspră şi-mpietrită
Şi bucuria înăcrită.
Un prunc dejghioacă coaje,
Altu-nădeşte donițe şi doaje.
Pe cel mai mic l-am dat la scoli,
Acuma îl strocşeşte dorul greu,
Să nu zic cumva-n ceasul rău,
Umblă ca zăluzii pe părău,
Prin hadini şi prin mutături
Vorbind cu brazii nimănui
Şi spune că-i poetul nu știu cui.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.