Încă mai visez şi cânt
Şi laud încă-acest pământ,
Chiar dacă știu că nu mai sui
Pe muntele cuvântului.
Mă bucur sincer că trăiesc
Şi calc covorul românesc,
Pe plaiuri trase cu echerul
Peste care râde cerul.
Tot mai cred şi mai visez
Lângă strămoși, curând, să mă așez,
În țintirimul de la Iara
Pe care-l ține-n brațe țara.
Şi c-o să ploaie peste noi,
Cum plouă toamna, în copacii goi,
Uitarea ca o cergă grea,
Şi n-o să mă mai plângă nimenea.
Dar până una alta eu mă simt
Încă holtei, de ce să mint?
Mi-e sete încă de viață,
De-aceea o strâng, ca pe-o Măriuță-n, brață.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.