Străbunicul a lucrat cu barda şi săcurea
Și-ntr-un an era gata mânăstirea,
Ca scria cu gilăul în brazi şi goruni,
Numai chipuri de sfinți și de oameni buni,
Bunicul a scris mai subțire,
Nu s-a gândit la vreo mânăstire.
Cu degetele sale lungi de fuior
S-a mulțumit să mângâie talia unui ulcior.
Tata a coborât de copil în pământ,
Poate de aceea a împrumutat un chip de sfânt.
Ne mai privind cu anii la cer,
A rămas toată viața numai un miner.
Eu am vrut să cuprind veșnicia din hăuri,
Într-un fluier cu numai șase găuri,
Şi tot cânt, de când mă știu că mă cheamă Vasilie,
Să mă i-au la întrecere cu vre-o ciocârlie.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.