Noi n-avem țară de vânzare,
Nici preț de neguțărit moșia,
Vrem liberi să trăim sub soare
Cu orice nat născut în România!
Noi n-am râvnit moșia nimănui
Şi n-am mușcat din trupul altei țări, cum o făcură unii,
Nici n-am privit ograda din vecini cu ochii şui;
Ne-am mulțumit cu cât ne-au dăruit străbunii.
Am îndurat sudalme şi temnițe şi furci,
Şi câte Doamne n-am mai îndurat,
Încât şi astăzi, deși e mult de-atunci,
Mai simțim pe buze gustul lor sărat.
Să știe domnii cei de sus şi de la Viena,
Că dorm în noi Posade, o spunem apăsat,
Şi de-or gusta din plata noastră-a lor e vina,
Că vor plăti cu viața cruntul lor dictat.
Că-n fiecare dintre noi dospește,
Atâta dragoste de țară şi de pită,
Încât purtăm în inimă, de știm că ne trăzneşte,
De-o fi nevoie, munți de dinamită.
Noi n-avem țară de vânzare,
Voi n-aveți voie să ne-nstrăinați de glia
Ce ne-a hrănit, o spunem tare,
Jos palma de pe România!
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.