Învățăcelului meu Willy
Mi-au spus călușu-n gură, dar nu tac
Că mi-s ortac de-a moților ortac
Chiar de în lanț mă duc la ocnă grea
Cum dus-au frații să moară-n belea.
Acuma frații de pământ ne sunt călăii
Ce umblă după noi în fundul văii
Și ne omoară să ne ia pământul
Însângerat și-ntreg avântul.
Ne bagă-n temniți și în colective
Să nu gândim și să n-avem știre
De glorioasa noastră moștenire,
Lăsată de străbuni de pomenire,
Mainz
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră