Am strâns mănunchi tristețea din cetine şi munți șui,
Cu rodul ei cartea s-o scriu, durerea doar in mine-o-ncui.
Poate n-am modru legenda moțului s-o spun mai vie,
Poetul, s-a căznit s-o spună în pajiște de elegie.
Atunci când în padini vin cocostârcii grei
Şi curcubeu de primăvară se naște peste stei
Îmbujorându-mi țara de peatră, de aur şi lăptucă,
Zodia-mi citește iar horoscop de ducă.
Inima nu mi s-a strâns strepezită, nici fierea-n cuibar
Când tulnicu-mi descântă, doar jelea îmi crește cu sângele viespar.
Cum putea poemul moțului altfel să-nflorească,
Când a crescut ca steiul cu tristețea din glie românească?
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.