Zadarnic te-am așteptat, credincios, ca un câine,
Să mâi şi-n casă la noi, şi ieri, şi azi, şi poate şi mâine,
Să-ți povestesc despre moți tot ce știu de când mă socot,
Şi apoi să ne preumblăm prin țară cot la cot;
Să vezi ce-a ajuns țara asta, pizmuită până şi de îngerii din cer,
Pentru ce se ofilesc în mine toate nădejdile şi pier.
Poate-ai fi suit Vlădesele durerii noastre pentru țara toată,
Şi-ai fi-nțeles atunci de ce-a fost Horia tras pe roată.
Aseară au înflorit prunii-n grădină,
Şi-n fiecare fir de iarbă un lujer de lumină.
În padină ți-am așternut fața de masă, albă,
Şi ți-am umplut blidul cu muguri cruzi de nalbă,
Că n-avem altceva mai bun, cu ce te omeni, vezi-le,
Decât buruienele acestea pe care le paștem ca şi vitele.
În camniță nu ne-a mai rămas
Numai sărăcia celor de pripas,
De aceea te mai așteptăm, precum vezi, cuminți,
Cu nădejdea că n-ai să ne minți
Şi-o să ne dai şi nouă dezlegarea, ca să
Ne întoarcem la Curțile Dorului, peste Feleac, acasă,
Acolo unde am supt la țâța dragostei de țară
Şi unde vrem să ne plivim inimile de răutate dară,
De nu, ti-o mărturisim fără sfială, precum vezi, prin graiul meu,
Că te vom mătura, ca pe-o scamă, de pe tron, cât ești tu de Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.