Sabinuța - Vasile Copilu-Cheatră
Adăugat de: Christian1951

Sabinuță, în frunzarul ceruit al pădurii
Buzele tale înroșite sunt potirul cu pâinea
cuminecăturii,
Pleoapele înrourate împrejmuie hotar de rai,
Lumină din lumină să ne dai.
Nu-i cerul mânjit numai cu sudalme,
Dacă n-ai sta ascunsă în culcușul din tufiș,
Ridică-ți tristețea albastră hodinită-n palme,
Ai auzi cum se-nnoadă cântecul meu pe furiș.

Poemul înflorește tinerețea în icoană,
Mugurii amintirii plesnesc precum o rană.
Filele ne povestesc cum fata din pădure
Crescută-n zmeuriș şi adăpată cu laptele de mure
Şi-a încopciat în urechi ciucuriți cercei
Din trilurile limpezi al turmelor de miei
Şi cum tristețea-n sânge cu cântec de Florii
Nu mai creștea miraj de ducă visărilor târzii.
Hai, vino, pădurea e aproape
Cu liniști, cu pace, cu triluri de ape
Şi nu mai adăsta lângă tristețe
Săbinuță, auzi cum îți dă viața şi ție binețe!



vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.