În serile cu livada cerului de nea
M-am prins ortac cu fiecare stea,
Pândind, cu inima-n dinți, la margini de pădure,
Cum tata-mburda brazii şi trunchii să-i fure.
In serile mucede, cu cer de smoală şi catran în frunzară
Sloveneam, cu mama-n păscălie, pașii tatălui prin țară.
Cuminicarea copilăriei mele cu-amăgirea a fost scurtă
Tata n-a adus din târguri pentru mine şi Lisandru
niciodată turtă.
În serile de leșie, când mai apoi cu cercuri în cârcă,
În urma murgului prin burguri mă târam ca o năpârcă
Şi cerșeam pe doaje câte un druț de pită,
De câte ori o șatră cu colaci nu mă ducea-n ispită?
Mie nu mi-a cântat cucul în copilărie, nici n-am avut modru
Să horesc de drag din tulnic să răsune, câtu-i codru.
În viața mea n-a poposit Moș Crăciun niciodată cu vreo jucărie,
Poate de aceea mi-e gândul acru şi vorba aspră ca bazaltul în poezie.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră