Versuri pentru fata care moare - Vasile Copilu-Cheatră
Adăugat de: Christian1951

Sabinuță e atâta viață în fiecare frunză, în fiecare floare,
În primăvara asta neastâmpărată tusa ta mă doare,
Pe buzele tale a înflorit, spin, o șuviță de sânge,
Văd că ochii ți s-au înrourat şi inima te doare şi-ți plânge.
Odată, crăiță a pădurilor, te sărutau zările şi munții îți dădeau binețe,
De-acuma nu-i carte să-ncape povestea vieții tale de tristețe.
Mă doare când merg între brazii aceea de decor de la sanator
Şi văd aievea cum lângă tine atâtea mătăsoase fete mor,
Cum sora vă citește dintr-o carte rară, apoi
Vă scutură, în fiecare dimineață, de pe perine viața la gunoi.
Te văd tot calmă, tot senină în fiecare zi când vin lângă tine,
Deși știu bine că ți se rupe inima când privești peste mine.
Îmi vorbești cu blândețe, de parcă eu aș fi bolnav,
Mi-e inima de scrum iar gândul orbintit şi schilav.
Număr zilele şi mi-e teamă de pe acum că vor pleca rândunicile
Şi-ți vor duce-n altă țară sufletul să se joace cu îngerii Domnului în toate duminicile,
Ci, Sabinuță, de te vei îndura să pleci la toamnă cu ele
Să m-aștepți nesmintită lângă Ursa Mare, ca o mireasă, intre stele.

Mână în mână printre stele şi constelații,
Ne vom îmbăta de libertate şi de spații,
Vom uita de doctori şi de leacuri,
Nu vom împărți timpul în felii şi veacuri,
Ne vom preumbla printre luceferi fericiți și senini,
Cum ne preumblam pe vremuri, pe marginea Arieşului, printre arini,
Fără să știm c-am fost cândva triști şi supărați,
C-am dus în spate, de povară încărcați,
Toate ponoasele pământene
Şi-am moștenit numai sudalme şi blesteme.
M-am săturat aicea între oameni cu tristețea cununați...
Acolo, lângă glesna Domnului, vom fi de-apururea nestrămutați.



vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.