A trecut vremea cornului de vânătoare domnească
Când alergam ca ogarii siliți să hăituiască,
Un vis frumos, poate al nostru, poate al nimănui,
Acum suntem înțelepți ca niște statui.
Când te primește țara înveșmântată-n flori,
Cum ai putea să nu te înfiori,
Să nu calci cu sfială peste atâtea moaște,
Pe care numai inima noastră le cunoaște?
Avem atâția eroi crescuți sub fiecare soc,
Încât nu i-ar putea cuprinde cronicile la un loc,
Pe toți aceia care țin rădăcinile pădurilor în palmă
Statorniciți în veșnicie, de cnut şi de sudalme.
A fost o vreme pentru a te naște şi alta pentru
A venit timpul să ne întoarcem în noi,
Să ne măturăm bisericile visurilor de bube şi noroi
Să renunțăm la glorie şi la vanitate,
Să înțelegem că nu poate fi decât o singură libertate
Aceea de a fi oameni care știu ce cer,
Că este loc pentru fiecare îndeletnicie sub cer.
O vreme pentru a sădi și alta a strivi,
O vreme pentru a ucide, apoi a vindeca,
O vreme pentru jelnițe și alta a juca,
Un timp pentru a agonisi averi şi alta pentru a le risipi,
O vreme pentru a tăcea şi alta a vorbi,
O scuză pentru a urî şi-un timp pentru a iubi,
A fost o vreme pentru toate câte le puteam face,
Una pentru război.
Şi ultima, pentru care trebuie să luptăm,
O vreme pentru pace!
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.