Cobor din munți din crezmezeu,
Din tara aurului greu,
Cu vântu-n sân şi vremuirea-n cale,
Crai de ziuă-n zori,
M-a botezat cu stropi de rouă
Și ploaia mi-a-nnodat
Feștanie, de straie nouă.
Prăznuiesc, în drum, lângă uluci
Şi-mbun mătănii, la răscruci,
De mă cuminică doi cuci.
Îmbuc, cu murgul, rod pe șanț
Şi-nvolburarea de răgaz
Ridic pe umeri, parastas,
Pentru nevasta şi copiii ce-au rămas
Acasă-n munte şi-n năcaz.
Din țara aurului greu,
Cobor ca mine, mulți, mereu...
Pe drumuri, colbăit şi fără vlagă,
Strujită truda, în desagă
O port cu anii, colindând
După mălai.
Hăt, hăt, în munte am lăsat,
Cerșind, milog, din sat în sat,
Câte-o ulcică de păsat.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.