Ne-aplecăm peste întrebări
Ca cerbii ispitiți de genune,
Şi ne înălțăm mugurii imaginației spre cer,
Căutând după fiecare stea o minune.
Ne cățărăm pe cărări nemai suite,
Sau vâslim în spațiu pe o plută de gând,
Ne hrănim hăituiți de dorinți şi ispite,
Cu nădejdea că-ncuiem universul în fiecare gând.
Privim lumea prin ferestre de cleștar,
Cu ușile casei deschise,
Și așteptăm, uneori, veacuri, în zadar,
Să între cineva în aria noastră de vise.
Pentru drumarul însetat suntem izvor,
De-i înfometat ni-e vatra masă,
Măr pârguit, ca sânul copt de dor...
Drumeților, intrați, fără sfială, ca la voi acasă!
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.