Inima noastră-i fără zăvor
Albă ca fața de masă,
Numai dorurile în ea ne dor,
Când suntem departe de casă.
Inima noastră-i din lemn de vioară,
Ce cântă şi plânge şi plânge şi cântă,
Inima noastră-i ciocârlie ce zboară,
Să crească pâinea albă în țarina sfântă.
Inima noastră-i carte domnească,
Scrisă cu litere moi de mătasă,
Ca-n ea tot natul să se regăsească
Şi să se simtă acasă.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră