Strămoșii din oseminte, au ieșit ca să ne vadă,
Îmbrăcați cu șube grele şi cu coifuri verzi de zadă,
Vâslesc frunzele din aripi, pădurea cu păru-n vint,
Îi întimpină smerită, nu se-ntreabă cine sunt,
Piersecul de la fântână înflorește rândunele
Şi e mândru ca păunul răsfățându-se cu ele.
Norii herghelii tărcate, aleargă pe cer zănatec,
Printre munți trece-Arieșul, ca un print născut în cântec,
Sus pe creste apusene Decebal privește-n zare,
E numai uimire mută tristă înflorită a mirare.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.