Am să mă lapăd odată de omenie,
Cum s-a lăpădat Horia de ponos
Şi voi porni, tot ca el, pe jos,
Până la a Domnului împărăție.
Acolo voi scoate din straiță catastiful meu
Cu lăcrămațiile moților surumani
Şi i le voi citi o lună, două, poate ani,
Pe toate, divanului din cer şi lui Dumnezeu.
I le voi citi cu sete fierbinte
Cu inima mușcată de amar
Să nu mai fie cumva în zadar
Şi Dumnezeu să le țină, şi după ce-oi pleca, minte.
De ne va face dreptate, bine, de nu, mă voi
Întoarce la moți şi le voi spune:
De ce să mai trăim ca nimurugii în lume
Când şi Dumnezeu s-a lepădat de noi?!
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.