Avea picioarele bine înfipte în pământ
Ca un gorun.
Când mi-aduc aminte, îmi vine să cânt
Cât era de vârtos şi de bun.
Purta o cușmă cât Vlădeasa şi în ea o pană;
Iar când se uita la pismaș,
Ochii săi se înfigeau în el ca un baltag în rană
Şi înmărmureai mintenaș.
Inima sa cât o țară ardea de dorul unui vis
Şi mult râvnita sărbătoare,
Până ce într-o zi toate cărările spre ea le-a deschis
Şi-a pornit cu ardoare.
Atunci s-au ridicat alăturea de el cei mulți
Să despice viitorul cu barda,
Atunci s-au ridicat alăturea de el cei mulți
Hotărâți viața să-şi dea.
Așa s-a împlinit visul neamului său de totdeauna
Şi pentru întâia oară moșia strămoșilor s-a făcut una.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.