Ard munții mei de soare grei,
Cu iezere de umbră-ascunse sub pleoape
De parc-ar vrea în setea lor să-ngroape,
Întreaga zare prăvălită-n ei.
Îmi tremură pe gene uneori,
Din steag de cetini jucăușe
Neaua amintirii, ascunsă sub cenuşe
De păsări roșii, astăzi învâscate flori.
Copilăria mea, surâsuri vagi,
O simt plutind în pacea ei senină...
Ce vrăji în cupe de lumină,
Mi-aduceți, munții mei, atât de dragi?
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.