Nu-s arbore, nici pasere-n văzduh nu sunt
Şi totuși ard ca flacăra în sus,
Sufăr pentru fie ce cuvânt,
Care-n carte nu e bine pus.
Da, sunt suferință, asta nu vă mire,
Fagure sunt, vânt de răsărit.
Şi mai simt că-s, os de mânăstire,
Meșterul Manole, ce-n ea s-a zidit,
Lacrimă-i cuvântul, bob de bucurie,
Pentru care-atâția plângem şi ne doare,
Că nu strălucește, cum am vrea să fie,
Chipul țării-n carte, oază de odoare.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.