Poetul s-a întors în sat, flămând
De amintiri şi prietenii uitați,
Căprioarele copilăriei îi surâdeau în gând,
Iar plopii păscuții l-au îmbrățișat ca niște frați.
Îmbătat se simțea poetul înaintând ca-n poveste
Pe ulițele satului, azi asfaltate,
Când s-a pomenit în fața casei lor fără de veste,
Cu pleoapele peste ferestre, cât podul palmei, lăsate.
Ograda s-a strâns în sine şi ea,
Nu mai cânta nici un cocoș pe gardul vecinului,
Inima poetului sângerând suferea,
Când n-a mai apărut Lupan gudurându-se la picioarele lui.
Cu turmele amintirilor întoarse în bătătură,
Poetul s-a-ndreptat spre școală să-şi caute sălaș,
Dar în locul ei a-ntâlnit un liceu cât o prefectură
Şi-abia atunci şi-a dat seama c-a nimerit la oraș.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.