Prieteni, mai bate încă ora,
Când inima ne-o dăruim tuturora.
Ni-s inimile încă râuri tulburate;
Ca atunci când am cântat întâia oară sonate.
În serile cu lună plină,
Mai crește în noi o mare lumină
Şi zvocotul sângelui proaspăt l-aud,
Ca zborul păsărilor când vâslesc spre sud.
Ni-s inimile încă îngeri prin foi,
Stelele mai sfârâie aprinse în noi
Şi trăim un anotimp prea frumos deschis,
Să nu ciocnim împreună un pahar de vis.
1981 Mainz
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.