Zac in cimitirul de la Iara
Mama, tata, fratemeu şi sora,
Iar de mult sunt oseminte
Moșii şi străşii din morminte.
Deși-s, de mult, una cu pământul,
Le mai aud des cuvântul
Care a urcat în plopi
Şi-mi foșnesc ca niște snopi.
Mamă-n apa din țârău
Aud bine glasul tău,
Pe al tatei îl aud
Cum sporovăiește-n dud.
Numai Sandu parcă tace,
Până şi acolo zace,
În mormânt lângă izvor
Ca pe pat în sanator.
Voi de-acolo din mormânt
Puneți grijă în cuvânt,
Care-mi spune, care-mi cere,
Să vă-mprumut din putere.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră