Şi dacă azi mai cresc statui
Ca lumina steagurilor pură,
Pe soclul lor o lacrimă să pui,
Să intuiești sub semnătură,
Tot pe strămoși în straie noi,
De muncitori şi cărturari,
Pritocind în gând alăturea de noi,
Unelte şi esențe tot mai tari,
În cazna lor astăzi firească,
Inima beznei nătângă,
Din calea noastră s-o urnească
Şi aurore s-o străpungă.
Noi ticăloși veniră la putere
Umplându-ne inimile de durere.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.