Tata-i moț bătucit de vreme,
Aspru ca o cheatră necioplită,
Vârtos ca un bolovan de cremene.
Făgaș crestat de ploaie şi de vânt
Îi stăruie, pecete, în molcovul cuvânt.
Cu mâini mijite de rășină,
Cioplește doage, încheagă doniţi
Şi-apoi le schimbă pe fărină
Prin cele-nstrăinate uliți.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră