Eu cânt pe înserate o baladă
Din geam şi lumea râde-n stradă,
O ştii şi tu, iubito, cum e
Şi-o ştie azi atâta lume.
Un cântec molcom ca din harfă,
Un cântec vechi şi monoton
Cum plânge disperat un tren de marfă
În noapte lângă un canton.
Te caută printre trecători
Privirile-mi pribege
Şi trec atâţia trecători
Şi nimeni nu-nţelege
Balada ce-o repet mereu
– O floare moartă-ntr-o livadă –
Aş vrea să n-o-nţeleg nici eu!...
Şi cânt în noapte o baladă.
vezi mai multe poezii de: Vasile Posteucă
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.