Balaur de foc în pântec
în balaur o peșteră roșie,
în peșteră un miel alb,
în miel, cerul bătrân.
Hrăneam balaurul cu pământ,
vroiam să-l îmblânzim
și să-I furăm cerul bătrân.
Am rămas fără pământ.
N-am mai știut încotro s-o luăm.
Încălecarăm pe coada balaurului.
Balaurul ne privi furios.
Ne-am speriat de propriul nostru chip
din ochii balaurului.
Am sărit în gura balaurului,
ne-am ferit după dinții lui,
și-am așteptat focul să ne salveze.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.