Războinicii își curăță armele
și se laudă cu bătălia
pe care-au câștigat-o mâine
pe care o vor câștiga ieri.
Cântăreții cuminecă imnul
cu vinul din norul gloriei.
Cântecul treaz se smuncește,
se plânge lui însuși.
În cântec războinicii sunt
pietre verzi, nestemate –
armele sunt repezi șerpi de foc
care nasc pietrele și le mănâncă.
În cântec, cântecul e vânt,
ultimul vânt purtător de pace.
Războinicii și cântăreții zboară
pe norul gloriei beat,
și cântă un cântec pe care nu-l aud.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.