Un cap retezat,
un cap cu floare între dinți,
rătăcește în jurul pământului.
Soarele îl întâlnește,
el i se-nchină
și își continua drumul.
Luna îl întâlnește,
el îi surâde
și nu-și întrerupe drumul.
De ce rânjește spre pământ?
Oare nu poate să se întoarcă
să se plece pentru totdeauna?
Gura-i înflorită, trebuie s-o știe?
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.