Enigmatica faţă brună
A pământului
EL vorbeşte
Limba eternei amieze
Pe degete ale miezului nopţii
Încolţeşte printre iernaticele provizii
Ale aducerilor-aminte
Printre spectaculoase mijiri de ziuă
Şi asta numai deoarece
Adăposteşte în inimă
Un soare dormind
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa