Destul cu colilia guralivă, destul cu tărâțele dulcege.
Nimic nu vreau să mai aud, să știu – nimic!
Destul, destul cu astea și cu celelalte.
Voi spune ultimul, destul!
și gura umple-mi-o-voi toată cu pământ
strângându-mi dințiii.
S-o curm cu tine, Cea-care-suge-cranii,
s-o curm odată pentru totdeauna.
Mă voi înălța, cum sunt, așa
făr-de-rădăcini, făr-de-ramuri, făr-de-coroană,
pe mine însumi, sprijinindu-mă,
pe cucuiele mele.
Voi fi țeapă de corn, în tine,
ce altceva aș putea să fiu în tine,
în tine Strică-joc, în tine Pierde-vară.
Duce-te-ai pe pustie!
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.