Tu ai vedenii, vezi păpuși,
iar eu le scald în sângele meu,
le-mbrac în petice din propria-mi piele.
Le fac leagăn din părul meu,
din vertebre le fac cărucioare,
din sprâncene – planoare,
din surâsurile mele – fluturi,
din dinți, fiare de vânat
ca să-și omoare timpul cu ele.
Și ce joc mai e și ăsta!
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.